N-am scris de ceva vreme in plan personal. Prea mult business strica, asa ca imi permit cateva zeci de minute pentru a-mi elibera creierul de niste ganduri. Cateva evenimente faine din viata mea s-au petrecut intre timp. Cat traieste omul invata. O sa ating aceste subiecte in primul episod al sezonului 3 de pe raspicat.com. Da. Revenim cu nou continut si acolo (printre strategii de marketing, linii de cod sau intalniri cu parteneri strategici – cum s-ar zice😃).
Pana atunci sa concepem acest manifest. Va fi scurt de aceasta data. Am cateva subiecte pe care vreau sa le ating, insa doar de unul de ne vom ocupa astazi: relatiile amicale intre romani si maghiari. Nu vom trece prin intamplari din ultimul mileniu, ci vom ramane ancorati in istoria contemporana. Si putin dinspre cee ce se intampla chiar acum. In Romania si in jurul nostru.
Pentru a fi clar de la inceput, n-am scandat-o niciodata si nici nu sunt de acord cu expresia. Inteleg metaforele (in general) si sensul acestei scandari, dar tot nu cred ca se cade. Mai ales din unghiul suporterului stelist. Nu uit de fratii Zavoda, de Bone, de Emerich Jenei, de Lajos Satmareanu sau de Loti Boloni, de Roland Nagy, Tibi Csik sau Zoli Ritli. Printre altii. Intre noi fie vorba, nici Balint nu-i un nume chiar romanesc. Probabil am uitat la aceasta rapida enumerare si alti maghiari care au jucat pentru Steaua. Si multi dintre ei au auzit de sute de ori si imnul Romaniei. M-am referit doar la fotbalisti, dar si in alte sporturi, mai ales in cele montane, echipa armatei romane (imi place cum suna) a avut si are multi sportivi si antrenori maghiari. Multi dintre ei foarte buni romani.
Ca tot veni vorba – unul dintre cei mai buni romani despre care am auzit se numea – Dumnezeu sa il odhineasca!: Zsolt Torok. Daca nu stiti cine a fost, va recomand calduros sa cautati cate ceva despre performantele lui, dar mai ales despre filosofia sa de viata. Daca toti ne-am apropia de viziunea lui, tara noastra ar fi mult mai sus. Este singurul alpinist roman despre care stiu ca a fost candidat la Piolet d’Or. Daca au fost si altii imi cer scuze. In timp ce in jurul nostru: la emisiuni, in podcast-uri sau prin zonele corporatriste “normies” – aka pantofarii pentru cei mai vechi, se uita si invata din gura unora precum Neacsu. Si cred ca ala-i alpinism. E mare diferenta dintre “scoala Cristea” (din pacate din echipa armatei) si “scoala Baticu”. Unul a stat 16 ani in puscarie, altul a devenit mare “guru” si are o gramada de adepti si chiar cenusa in bivuacul 2. Chiar daca Floricioiu era de la dinamo, cumva a facut o bucurie istoriei ca a finalizat Fisura Albastra inaintea mosului. Ce porecla nemeritata analizand din unghiul mosului Ogoranu. Scuze pentru “rant”. Sa revenim la subiectul principal.
Am avut placerea sa petrec cateva zeci de zile in zone majoritar maghiare din Romania. In Covasna, Harghita, Mures sau Bihor. Desi au fost si niste momente “nemtudomistice” de vreo 2 ori (unul dintre ele chiar penibil), in general ospitalitatea concetatenilor nostri de nationalitate maghiara a fost la cote inalte. (E adevarat ca este normal sa fii bine primit in Romania) Chiar si cand nu vorbeau romana foarte bine (se poate citi si in registrul aproape deloc). Nu-s mare fan al teoriei caprelor aliniate din discutiile simpatice dintre Stucan sau David ce au loc din cand in cand in emisiunile de dimineata de la IAMSport. Nu cred in “damnarea” si haosul balcanic al romanului. Am o teorie sociologica aparte despre Romania. Detalii mai tarziu. In ceea ce priveste Transilvania – exista o structura bazata pe o mai mare rigoare a administratiei habsburgice care a creat un cadru organizational propice (ce mod lung de a defini cadastrul). Si asta s-a transmis prin Romania Mare pana azi. Dar atat. Diferentele comportamentele dintre un muntean, moldovean sau un ardelean nu-s atat de mari cum prefera sa promoveze unii dintre “influencerii” de azi sau de ieri. Aproprierile sunt mult mai mari.
Mai mult de atat n-am vreo problema cu privire la atitudinea revizionista a unor dintre maghiarii care traiesc in Romania. Sau a celor care traiesc in Ungaria sau Slovacia. Imi place foarte mult si Nelkuled (daca n-ati ascultat pana acum, va recomand sa o faceti). Chiar daca versurile sunt si ele revizioniste. Dar este normal din perspectiva lor si este o atitudine de la care am putea sa invatam. Si noi avem milioane de romani in afara granitelor. Si nu ma refer la cei din Italia sau Spania. Ci la cei din Moldova, Ucraina, Serbia sau Ungaria. De care am uitat. Din motive absolut stupide uneori. Nu vreau sa intru in erorile geopolitice pe care le tot facem in ultimii ani. Si pozitia noastra absolut stupida (a se citi: in genunchi) in relatiile internationale.
Ca tot veni vorba, nu prea exista riscuri revizioniste. In sistem clasic. Ungaria nu poate acomoda Transilvania asa cum este acum. Maxim pot obtine un soi de refacere soft a imperiului austro-ungar pe baza tendintelor “integratoare” din UE. Insa, la cum arata lucrurile acum, pare mai mare sansa destructurarii UE. Ideal pentru Romania, dar cine sa inteleaga. Indiferent de cum evolueaza viitorul politic international, la nivel de soft-power, Ungaria sterge pe jos cu noi. De multa vreme. Iar in ultimii ani situatia s-a agravat destul de mult. Desi am avut o pozitie absolut senzationala in 2022, am ales sa facem nimic, dar nimic. Ma rog, daca doriti neaparat si statul in genunchi inseamna ceva pentru unii. Aveam posibilitatea sa ne luam inapoi Moldova, cele 3 judete din sud sau Bucovina. Mai cu frumosul, mai cu pumnul in masa, am ales sa fim slavari la nivel politic. Ca-s spalati pe creier tfl-istii, woke-istii sau, cum imi place sa le spun, HCT-isti (vine de la hipstero-corpora-tristi) e prea putin important. Era important ca statul roman sa inteleaga ca la nivel international sunt niste reasezari de dinamica din care puteam castiga multe. E cam tarziu acum si pozitia noastra nu-i buna deloc. Riscurile sunt similare celor prin care am trecut in vara lui 1940 si stim ca n-a fost bine. Deloc. Indiferent de outcome, la nivel statal Ungaria a jucat si joaca impecabil. Sunt deschisi, comunica cu toate partile, fac business cu toate partile si in timp ce noi strigam “afara cu ungurii din tara”, uitam ca inclusiv clasa politica mainstream de la Bucuresti sta in genunchi in fata Ungariei. In acelasi timp, companiile maghiare, sprijinite de stat, cumpara la bucata pamant si companii romanesti si isi extind influenta soft de la Oradea pana langa Brasov.
Suporterii romani despre care am mai scris, au preferat sa se uneasca sub sloganul “ultras, no politica”. O eroare fundamentala din unghiul meu. Sloganul, nu unirea. Basca – acea unire (aproape) s-a dus pe apa sambetei cand unii dintre ei au ales sa practice “ciordeli” in afara oricarui cod, scris sau nescris. Si cand ajung la vreun meci al nationalei sa strige “Afara, afara…” uitand ca atunci cand ai un singur glont (si nu mai avem foarte multe) ar trebui sa-l pastrezi pentru tradator, nu pentru dusman. Intelepciunea populara a condensat foarte bine acest concept sub proverbul “ pazeste-ma Doamne de prieteni,….”
Concluzie: hai sa lasam ungurii si sa ne ocupam mai mult de noi. Indiferent cu ce echipa tinem. Mai degraba traim (parafrazandu-l pe Emerich Jenei) ultimele doua versuri ale poeziei “Avem o tara” (indiferent cine a compus-o):
“Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!“
Asa cum precizat din prima, aveam de gand sa scriu ceva mai larg sociologic cu privire la originile noastre, dar nu-s in mood acum. Altadata. Doar un hint: nu partea balcanica din noi e cea care nu ne place. Ci samanta slava este cea care determina comportamente grobiene. Acum merg sa bag frigiderul in priza. Pana una alta – ar trebui sa ne placem mult mai mult. Sunt putine locuri precum in Romania si putine popoare precum cel roman.
PS1
Am venit in tara cu 1 zi inainte de meciul cu Sepsi de la Sfantu Gheorghe. Asa ca o parte din Sambata Mare am petrecut-o in “ungurime”. Am trecut ca si altii prin momentul penibil in care esti descaltat. Provocari nesimtite. Ok. Fie la ei. Aaa – si desi stadionul este nou, pentru taranii din deplasare nu s-au concentrat prea tare sa ofere acces la o toaleta. Tot “ecologice” de plastic si in civilizatia “occidentala”. Glumesc – stadionul arata pentru un cort al lui Gingis Han. Traditii mongolice since … N-am nicio idee si nici nu ma intereseaza.
PS2
Senzationala, in general, dar si din unghiul articolului, prestatia peluzei stelista la meciul cu Sepsi de pe 7 mai. Inainte!
PS3
Tot in cuibul civilizatiei occidentale – Oradea de data asta – primul meci in care mi-a fost confiscata centura la intrare. Inca astept sa cunosc primul jandarm decent. Nu ca mi-as dori neaparat, dar ajung sa nu mai “cred” in statistica. Sau… e feature, not bug.