Dupa o perioada lunga, simt nevoia sa comunic intr-un cadru mai larg. Desi am si aici o intimitate asigurata de efortul mai mic de 1% alocat distributiei, voi folosi un usor algoritm criptografic. Unii dintre voi au cheia privata. Si vor putea intelege by design. Ceilalti, o pot cere. O voi oferi.
Ca de obicei, folosesc principiul vaselor comunicante in echilibrarea celor mai importante 21 de grame ale mele. Dupa toate metricile tehnice (se poate citi si in registrul: uzual, clasic, logic sau alte cateva intelesuri) ar trebui sa fiu down. Din toate unghiurile. Totul este intins la maxim in jurul meu, iar rezistenta mea pare a fi la limita. Pare:). In mod suprinzator, nu ma simt asa. Desi am semnale si tendinte. Iar corpul pare a converge catre aceeasi directie. Din contra as spune. De ce? M-am gandit la multe. Mai bune sau mai putin bune [aka nebun(ie) in sens direct]. Am sa trec de multele prezumtii si spun atat: am ajuns sa inteleg (la modul real) lumea. Chiar si atunci cand nu o inteleg:P, pentru a mai dilua din aroganta afirmatiei. Si, in consecinta, sa empatizez cu cei dragi (se poate citi lumea) indiferent de provocari, de durere, de apropiere, de distanta, de potrivire, de nepotrivire. Stiu ca indiferent de cum se vor desfasura lucrurile, cata vreme exista acest gen de claritate, va fi bine. Nu in sens etic. Bine ca si consecinta fireasca a modului pozitiv de interactiune intre Oameni. Si chiar daca uneori oamenii sunt de neinteles (both ways), ii inteleg oricum. Si apreciez tot ceea ce am avut. Si voi avea. Si ma bucur pentru fiecare eliberare, pentru fiecare moment de fericire. Si ma bucur si daca nu-i totul genial. Pentru ca este natural si normal sa nu fie asa tot timpul. Ma bucur si pentru neintelegere. Ca si sursa de analiza. Ca si oportunitate de a gasi unghiuri din care sa intelegi neintelesul.
Cum am mai scris sunt norocos. Si nu pot sa nu multumesc pentru tot ce am invatat, pentru toata energia oferita, pentru toata dragostea resimtita si pentru faptul ca devin din ce in ce mai bun. Cui? Tuturor. Dar mai ales celor de mai jos.
In incheiere, inainte de dedicatia muzicala (pentru a ne pastra traditia:P), nu pot sa nu observ evolutia lui Cedryk de la “LIRICI pentru critici” la “Sfintii inchisorilor”. Trecand prin “LIRICI pentru critici 3″. Si daca sunt cuvinte dure pe acolo, sa fie pentru cei ce nu inteleg copiii. Chiar si speriati. Si ei. Si copiii. Indiferent de varsta. JET.
PS
[o mica cheie publica: “sentimental, emotiv, sensibil, exaltat, entuziasmat” pe Google. La plural. Si e format din 3. Minunatii.]
—
Altfel, cand intelegi, te intrebi: “La ce bune podurile?”.