De ceva vreme, sa tot fie vreo 3, daca nu chiar 4 ani, am un impuls de a scrie despre masini. Cum sunt lenes, am tot amanat. In acelasi timp, carcotas fiind, la fiecare drum mai lung imi revine dorinta. In ultimii ani m-am plimbat destul de mult cu masina. Sute de mii de km. Fie ca am mers intr-o deplasare sa urmaresc Steaua (cu exceptia unor meciuri – de obicei acasa – pe care jandarmeria si-a dorit sa nu le pot urmari, am vazut toate meciurile Stelei din acest sezon), fie ca am plecat intr-o vacanta prelungita sau una de 2-3 zile sau ca am ales sa revizitez Dolomitii, masina a fost mijlocul meu favorit de transport. Si am condus peste 10 modele de la 8 producatori in ultimii ani. Asa ca, dorinta de a scrie despre masini s-a amplificat. Mai jos diverse ganduri stocate in creierul unui sofer normal. Sunt structurate foarte putin, insa hate-ul este din plin. Mai tarziu putin.
Nu sunt vreun specialist. Nu-s priceput nici la inginerie, nu-s recunoscut nici ca vreun specialist in design si nici nu sunt vreun sofer desavarsit. Sa zicem ca-s mai norocos decat majoritatea soferilor. Atat la deplasare, dar si la achizitia de masini (cu o exceptie – poate chiar doua – desi e acelasi model – alt motor). Sunt pasionat. Atat de condus, cat si de masini. Nu-mi place sa zbor, dar imi place sa merg prin Europa. Asa ca am adunat mult peste 500 000 Km de condus. Sa zicem ca am o experienta peste medie.
Am condus Dacii vechi (1300, 1310, Break, 1325, Supernova) sau mai noi (Logan benzina sau diesel, Sandero), masini normale, mai multe hot-hatch-uri, dar si supercar-uri. Pe strada, pe drumuri de tara sau de munte, pe scari (la propriu) sau vai, dar si pe circuit. Mi-a placut cu toate, in aproape orice conditii. Cu niste exceptii. Despre ele mai tarziu. Sa incepem cu lucrurile fun. Zic.
In momentul in care Honda a lansat modelul NSX, Fernando Alonso (pilotul meu favorit all-time), pilot McLaren Honda in acea perioada, a postat pe Facebook sau pe Twitter un mesaj de genul. “You don’t know yet, but one day you’ll be mine”. Cu o poza cu un NSX rosu. Mi-a placut asa mult ca am postat si eu acelasi lucru. Inca nu mi-a iesit (e destul de scumpa masina), dar am avut ocazia sa conduc masina cu Honda NSX cu numarul de productie #0000. Nu foarte mult (vreo 20km), dar am apucat sa ma indragostesc si live. Nu doar din poze. Au trecut vreo 7 ani. Arigatō, Asko Honda (si HTR)!
Honda NSX este cea mai tare masina cu care am mers. Suspensia incredibila a contribuit la efectul general. M-a impresionat. In conditiile in care am mers si cu un CL63 AMG preparat pentru circuit (aproape 600cp) sau cu SLS preparat pentru campionatul european de turisme. Aspiratul de 6.3 (parca) punea la roata 770 de cai. Senzatie motorul, mai ales ca prefer motoarele aspirate, dar tot experienta Honda NSX mi-a ramas in suflet. Poate pentru ca-mi place Honda mai mult. Habar n-am. N-as fi nemultumit daca as primi cadou un SLS, dar as prefera un NSX:).
Viata mea de sofer se imparte (momentan:P) in perioadele: inainte de Honda si dupa Honda. Dupa multe Dacii am avut o experienta de 1 an (si putin) de fauvist:P. Mai multe despre exceptie putin mai tarziu.
Sa discutam despre Honda mai bine. La inceput de 2008 imi doream o masina compacta rapida. Dupa ceva research si mai multe drive-test-uri am ajuns sa-mi comand o masina din clasa medie. Ce s-a intamplat? Alesesem un Renault Megane RS in 5 usi (nevoi de familist cu al doilea copil pe drum). Miercuri am negociat si agreat pretul. Joi dimineata vanzatorul de la Serus m-a anuntat, in momentul in care am cerut proforma pentru firma de leasing, ca au vandut masina. Era una singura pe stoc. Livrarea pentru urmatoarea dura 2 luni (ce vremuri – acum astepti si 2 ani pentru o masina), iar procesul de inmatriculare cam 1 luna. Era final de martie. In iunie urma sa plec (cu masina) in Elvetia pentru a urmari campionatul european de fotbal. Cum nu puteam astepta, intrucat nu-mi doream sa plec cu FauVeul, am trecut la urmatoarea de pe lista.
Un Honda Civic (modelul OZN) rosu. Cu 1.8 aspirat. Un downgrade la nivel de performanta, dar un all-rounder mai bun decat RS-ul. Plus ca imi placea (si acum imi place) designul. Joi am sunat la Asko, iar vanzatorul mi-a facut o oferta de nerefuzat. Am avut noroc si ca era final de trimestru (cei care se ocupa de vanzari inteleg mai bine contextul). Pentru vreo 700 de euro in plus am luat o Honda Accord SSE. Aparea modelul nou de Accord si pretul era foarte bun pentru modelul care iesea din productie. A fost singura masina cumparata la telefon. O stiam. Imi placea foarte mult. Bugetul standard era peste ce-mi doream. Era si alta clasa. Dar mi-a placut oferta, asa ca la finalul discutiei am cerut proforma. Asa am intrat in lumea Honda. Desi am ridicat-o pe 1 aprilie 2008, nu a fost o pacaleala.
A fost masina pe care am condus-o cea mai lunga perioada. 6 ani. Mi-a placut atat de mult, incat in septembrie 2008 am mers la revizia de 20000 de km. Gaseam orice oportunitate de a pleca undeva. Fie pentru distractie, fie pentru motive profesionale. Desi exista o contopire intre cele doua. Pentru mine viata profesionala este doar un caz particular al vietii. Am vandut-o la insistentele unui prieten. Imi placea in continuare la fel de mult. In acea perioada mi-am facut un plan aspirational in ceea ce priveste viitorul meu de sofer. Gandurile au fost urmatoarele. Dupa Accord mi-am dorit sa conduc o Honda sport, apoi o Alfa, urmand ca apoi sa conduc un Ferrari. Spoiler alert: conduc o Alfa in acest moment:) (incorect – m-am apucat mai devreme de scris. De mai putin de o luna m-am intors la Honda). De unde mi-a venit dorinta? In 2009 am avut posibilitatea sa cumpar ultima masina Honda S2000 disponibila. M-ar fi costat 27000 de Eur si aveam o oferta (tot de la Asko) de 17000 de Eur pentru Accord. Cine stie cat costa azi un S2000 poate intelege cat de buna era oferta.
Cand am vandut SSE-ul am facut drive test cu toate masinile Honda disponibile, mai putin CR-Z. Cu una dintre ele am atins am mers 880km intr-o zi. Civid 5D 1.6D. Pe langa serviciile uzuale, Asko iti ofera si posibilitatea sa testezi extensiv o masina. Inainte sa o cumperi. La alti vanzatori (lol) am auzit de drive test de 2-3km pe un traseu standardizat. Lol. Am ales un Accord Executive, dar n-am condus-o mult. Desi este poate cea mai buna masina de drum lung cu care am mers, n-am avut o chimie fantastica. Am vandut-o dupa un an si putin. Aceluiasi prieten:).
Ca sa il parafrazez pe scenaristul Fight Club, a urmat o perioada ciudata a vietii mele. Am zis ca pot trai fara masina. Am rezistat o luna. Inca o luna a durat procesul de achizitie pentru o noua masina. Civic 5D 1.8 aspirat. Senzationala. Poate cea mai faina compacta de pe piata. Inclusiv acum. Hint: este masina pe care iti recomand sa ti-o achizitionezi daca iti doresti o compacta. Mai ales daca-ti plac motoarele aspirate. In lipsa mea de empatie, oricum nu inteleg de ce unii ar prefera motoare supra-alimentate. Fie ca-s diesel sau benzina. Am condus-o un an si putin intrucat aveam un plan. Imi doream o Honda sport. Prin urmare, la final de 2016 am comandat un Civic Type-R FK2. Peste 300 de cai putere si mai putin de 1400 kg. In poza de mai jos masina mea, cu o seara inainte sa o predau.
Masina pe care am condus-o (aproape) zi de zi timp de 4 ani. Cea mai faina experienta automobilistica pe care am avut-o. Nopti intregi ma plimbam prin Bucuresti doar de dragul de a o conduce. Drumurile la munte erau o placere nedisimulata. Drumurile lungi erau (foarte) rapide si odihnitoare. Surprinzator daca ne gandim la scaune sau la suspensii (foarte rigide – inclusiv pe modul normal). Insa pozitia fixa punea mai putina presiune pe muschi si articulatii indiferent de G-urile resimtite. E adevarat ca si conditia mea fizica era mai mult buna. Masina avea si cateva dezavantaje. Mai ales in lunile februarie-martie cand strazile erau afectate de efectele climei:) (o, hi, greta-trotineta), dar mai ales de efectele utilizarii substantelor anti-derapante. O singura gaura luata aiurea si te plimbai cu platforma (am testat de mai multe ori Honda Asistenta – impecabile serviciile). Masina nu avea roata de rezerva. N-am mai avut de ceva vreme o masina cu roata de rezerva. Cam asa arata pneurile standard pe aceasta masina. Si daca nu gasesti pe stoc pe unde se intampla evenimentul, poti sa stai si vreo 3 zile prin… Ungaria sa astepti niste pneuri potrivite. Este mai frumos Zalaegerszeg decat Szombathely:).
Varsta si-a spus cuvantul. A soferului, nu a masinii. Si mai ales conditia fizica:(. Asa ca dupa 4 ani am decis sa trec la ceva mai domestic. Dupa mai multe analize si un drive test de peste 1500km am ales o Alfa Stelvio. Super faina masina. Un suv foarte bine echilibrat. Si destul de sportiv. Bine, sa ne intelegem, nu excede legile fizicii, dar nu se face de rusine nici pe drumuri virajate. Pe drumuri uzuale este chiar foarte sportiv. 5.xx sec pana la 100km. Pentru un Suv de ~1.8 tone este impresionant. Motorul si cutia merg bine impreuna, iar platforma D de la Alfa este super echilibrata. Long live Chrysler Mercedes (pentru cunoscatori) si frumoasa nebunie inginereasca din nordul Italiei. Poate cel mai reusit SUV cu care am mers. Am condus masina pana la 98k km. Si mi-a placut mult. Sa conduc. Sau sa-l privesc. Sau doar sa stau. In masina. Finisajele si materialele sunt de top. Sau pe langa. E si mai fain. Cine a vazut live vreo Alfa 159 Ti stie despre ce vorbesc. Alfa e Alfa. SUV, break, hatch sau …. o clasa aparte. Brera ar fi un exemplu.
Nu m-am apucat sa scriu pentru a descrie calatoria mea in universul automobilistic. Am vrut doar sa pun putin context. Ca de obicei, m-am lungit. Insa chiar sunt pasionat de masini. Asa ca m-am aprins in timp ce scriam. Sa revenim la motivele care m-au facut sa scriu despre masini. Sa fie hate veselie. Avem cateva subiecte:
*afirmatiile de mai jos trebuie citite intr-un registru non-exact. Nu am pretentia de acuratete aritmetica, insa am pretentia unor tendinte statistice. Mai mult sau mai putin evidente. Aceasta abordare ofera si victime colaterale. Daca oricare dintre cititori “se simte cu musca pe caciula” la un moment dat, sa retina ca-i musca lui, nu-i a mea:P
Pentru cei care n-au inteles inca traducerea fonetica a initialelor VW, sa fim putin specifici. Ma refer la grupul VAG (Volkswagen AG).
Si la imagine sa din piata consumatorilor, a stakeholderilor sau a “privitorilor” industriei auto. Includ in aceasi palarie si brandurile principale: Audi, Porsche, Skoda, Bentley, Lamborghini si Seat/Cupra (aici sunt si niste exceptii). Este cel mai mare grup al industriei (inca). Si este, probabil, “grupul cel mai apreciat” in randul consumatorilor obisnuiti. Fara motive, im(not so h)o. Ma refer la motive decente. Gen calitatea sau pozitionarea produselor. Cumpararea en-gros sau en detail a opiniei majoritatii publicatiilor sau a organizatiilor “independente” care fac review-uri sau efectueaza teste comparative nu face parte din arsenalul decentei. In continuare PR-ul pentru produsele acestui grup este la cote inalte. Fara sa uitam de spagi directe sau indirecte pentru achizitie, de modelul comercial care favorizeaza pacalirea clientului (modelul de revenue din reteaua PIA – Porsche Inter Auto – mai ales dupa “armistitiul fortat” in batalia Piech vs Porsche), sau de vrajeala cu noxele. Rar mi-a fost dat sa vad un holding atat de … neatragator. Si scriu aceste randuri in calitate de fost cotizant la acest caritas auto.
Apropos de PR-ul fauve. De curand m-am distrat putin pe Twitter. HCTistul (HipsterulCorporaTrist) american nu mai este fan Tesla. Poti sa-i spui (asa cum ii place) Woke. La fel de aspirational:). Dupa ani de zile de Prius, au urmat anii de glorie ai Tesla. De niste luni, nu mai este cool sa ai cont pe Twitter (cica) sau sa-ti cumperi Tesla. Motivatia? Elon Musk ne-a frant inima si este un nazist. Prin urmare – Tesla no more. Un HCTist din asta a pus 2 capturi de ecran pe Twitter. Prima – o comanda anulata de nu stiu ce Tesla. Habar n-am modelul. Nu ma pricep la baterii si mi-am facut norma de mutat de la punctul A la B folosind energia electrica in timpul scolii primare. Mai mereu troleibuzul 96 pleca primul de la semafor:). A doua captura de ecran o comanda de “insert whatever VW electric model”. Si un caption – we hate nazies. Sper ca numarul random de inmatriculare este ceva gen L.A.14-88. Yep:). Cine o fi popularizat masina poporului? Un hippiot (aka precursor de hipstero-corpora-trist):
Nu ma intelegeti gresit. Fauve nu fac masini de rahat (de obicei:P). Insa diferenta intre masina si imaginea din piata este cea mai mare din intreaga industrie. In defavoarea masinilor. Sau diferenta dintre imagine de producator concentrat pe fiabilitate si realitate. Sau nebunia cu “finisajele”. Care, asa cum ii spune numele, este nebunie. Am avut fericita ocazie sa ma plimb de curand (anul trecut) cu o masina din arsenalul grupului. Un A3 35 sau 40 tfsi. Hatchback sau cum se cheama la ei. Masina cu 3-4000 Km. Practic noua. Un meseriaj a crezut ca poate trece cu un Opel Astra pe sub Stelvio si mi-a gaurit usa dreapta spate. Cat am lasat masina la service pentru a fi inlocuita usa, am avut “ocazia sa ma dau” cu un fauve (7-800km). Drumuri diverse, dar mai mult autostrada. M-am uitat de curiozitate la pretul masinii pe care am condus-o. Bine peste 50K. Desi preturile de acum sunt aiurea rau. Sa incep cu lucrurile bune. Mi-am gasit o pozitie decenta rapid. Diametru bun al volan-ului. Si toate butoanele pe care le folosesti des au materiale decente spre premium. Cam atat. Pentru o compacta de peste 50K este destul de putin. Orice alt material la interior (in afara celor uzuale – cotiera stanga, 3-4 butoane in bord sau pe consola centrala) de o calitate patetica. Logan like. Ergonomie – spre 0. Sa zicem ca tine si de obisnuinta, insa abordarea a la Opel sa zicem ca nu-i pe gustul meu. Ori e pe digital ori e pe analog. Nu ambele. Vizibilitate dezastru. Forma volan – slab (mai multe in cadrul subiectului urmator). Suspensii. Hmmm. Slabute rau. Mult mai bune sunt suspensiile de la Opel Astra. Daca-ti place senzatia de ruliu iti recomand Astra (o masina mult peste imaginea din piata) sau Megane/Mercedes A inaintea A3-ului oricand. Honda Civic (modelul din 2015 este favoritul meu, dar si cele din 2018 sau 2022) sau Mazda 3 sunt 7 clase peste. Motor – cutie – offffffff. Incredibil de inceata masina. Habar n-am ce specificatii avea, dar se misca precum un melc. In mod uzual conduc un SUV, nu e ca si cum as fi comparat-o cu vreun TypeR. Puterea teoretica era in jurul a 150 de cai. Insa nu se simteau. In niciun fel de regim.
De departe cea mai slaba componenta a acestei masini (boala grea in intregul grup – hot hatch included) este directia. E din alta lume. Puteai misca volanul cu 3-4% (in stilul filmelor interbelice americane) si nu se intampla nimic. Nu-i chiar in zona Logan prima generatie sau vreo gargarita ce imita o barca pe valuri (Opel Corsa, Fiat 500 non Abarth), dar nici departe nu-i. Incredibil de periculoasa. Nu stii in niciun moment ce-ti fac rotile. O masina similara cu un motor serios ar pune probleme mari de gasire a trasei corecte pe un drum virajat. M-am dat si cu GTI, deci am simtit (sau, mai bine spus, n-am) senzatia. Poate de aceea ma simt mai bine dubland intr-o urcare un tir decat un fauve pe un drum gen de Pitesti – Ramnicu Valcea. Este posibil ca lipsa de expertiza in competitia motorsport regina (F1) a intregului concern VAG de cand drive-by-wire este “la moda” sa fie cauza? Putini inteleg impactul pe care il are F1 pentru avansul tehnologic al masinilor de serie. Chiar daca a crescut audienta foarte mult de cand cu F1 x Netflix. Este foarte putina tehnologie in serialul respectiv. Mai mult politica/can-can/divertisment ieftin. Sau, poate aceeasi echipa de ingineri care a condus proiectul “Noxe” se ocupa acum de parametrizarea senzorilor pentru directie?:P Si dau bine la rapoarte, insa pe strada….”barca pe valuri pluteste usor”. Inclind sa cred ca nu-i o singura cauza. Lipsa de expertiza a grupului VAG in setarea directiei de cand s-a renuntat la abordarea mecanica cu siguranta este pe lista. Intre timp am condus si o racheta SUV din acelasi grup. Motor urias, vreo 700 de cai sau ceva de genul. Directia: la fel. Nu transmite nimic. O alta cauza vine din sincronizarea intre cerere si oferta. “Asa se cere, bo$$”. Sa intram in al doilea subiect.
Avem doua unghiuri. Primul este cel al priceperii tehnice in “arta” condusului. Pe baze empirice remarc o “alienare” a calitatilor soferilor. Atat in Ro, cat si afara. Ca este de la India, Pakistan, Sri Lanka, etc sau nu e mai putin important. Se circula mult mai rau decat acum 10 ani, sa nu mai zic de acum 20. E adevarat ca suntem intre lumi. Ceva in genul intro-ului din Ilf si Petrov cand se facea trecerea de la trasura/caruta la masina personala. Ne apropiem, din pacate, de momentul in care masina personala va deveni un asset similar cu detinerea unui cal. Nu in 2-3 ani, dar rapid. Daca nu facem nimic. Si ce-i de facut. Va recomand sa cititi ce scriu pe htpps://raspicat.com. Acolo analizez chestiile curente si impactul asupra societatii. Aici scriu mai mult terapeutic. Mai elimin din frustrari. Si starea generala a “drumurilor” (la propriu si la figurat) este din ce in ce mai grea.
In afara alegerii unei masini decente (poate de aceea m-am chinuit in paragrafele de inceput sa vorbesc atat de mult despre producatori si modele), conteaza mai mult educatia. Cea generala, dar mai ales cea automobilistica. Cateva remarci:
– cei mai multi soferi nu cunosc pozitia corecta la volan si nici circulatia mainilor pe volan. Ca n-au fost invatati sau ca-i pasioneaza mai mult condusul pe spate cu o mana sus e mai putin important. Este incredibil de imporant (peste fluenta, siguranta, confort) sa stai corect in masina. Un video excelent. Sunt si altele, dar cel al lui Claudiu David imi pare foarte clar. Link aici (nu permite embed): https://www.youtube.com/watch?v=jQtGkUPJMYc
– circulatul pe banda stanga (eventual cu viteza legala si pilot automat inteligent cu senzori de distanta setati la maxim). Incredibil de frustrant. Indiferent de viteza. Depasiri de 100 m care tin 800m sau 2400m, uitat in oglinzi din parti, claxoane stupide, intrat si iesit prost, etc. Sau trecut in dreapta si apoi imediat in stanga. Sau circulat pe banda de mijloc pe autostrazile cu 3 benzi. Acest tip de comportament nu exista (cititi bayesian) acum 10-15 ani in Europa de Vest. La noi era, dar nu ca acum. In afara de Franta, unde, desi sunt cei mai prosti soferi intalniti, chiar se respecta, se intampla ff des sa devasezi pe banda din dreapta pe autostrada. Norocul francezilor este ca sunt cei care conduc cel mai incet. Daca s-ar conduce precum in Germania, Austria sau nordul Italiei ar fi dramatic. Sunt incredibil de netalentati.
Ca tot suntem la comparatii, ar fi bine sa ne si laudam putin. In Romania soferii sunt peste medie. Chiar si la bun simt. Media in Europa este trasa in jos de catre soferii slavi. Ca/s de nord, mijloc, sud, nu prea conteaza. Mi-a luat ceva sa ma prind, dar din Muntenegru, pana in Rusia, trecand chiar prin Cehia sau Polonia este bine sa te feresti de masinile inmatriculate in tari slave. Cu tot cu Slava Kokaini sau cum ii zice.
– nesimtirile in perioade de aglomeratie – daca mai devreme am laudat Romania sau soferii romani, e momentul sa ne aducem aminte de comportamentul din blocajele de pe autostrada: nesimtire pe toate partile (stanga, dreapta, nu conteaza). Pe autostrada, pe drumuri nationale sau in localitati. Exista mult prea multi “smecheri” care trebuie, dar trebuie sa depaseasca coloana, sa foloseasca banda de urgenta sau blocheze semafoare si multe altele. In afara nivelului (scazut) al educatiei, este si o prostie. Comportamentul nu face decat sa extinda perioadele de asteptare. Chiar si pentru ghiolbani.
Ca tot suntem aici, n-as vrea sa ii uit pe prietenii nostri care opresc sa hraneasca ursi. Pe Transfagarasan sau pe alte drumuri ale tarii. Si nu ma refer la cat incurca traficul (fac si asta). Problema este mai complexa: obisnuiesc ursii cu prezenta oamenilor. Daca in trecut un urs evita prezenta omului, s-a ajuns ca profesionistii (ciobani, salvamont, etc) sau pasionatii de munte sa aiba probleme serioase in a gestiona relatia cu un animal foarte periculos. Va rog frumos – stop.
Sau pe prietenii nostri politisti. Daca n-ar fi vitezomani, nu stiu ce ar face. Ar putea iesi la pensie. In afara de radare fixe, mobile, camere, la vedere sau ascunse, prin boscheti sau masini, cu trepied sau cu pistol, nu fac mare lucru. Ff rar se ocupa de probleme reale in trafic. Generate de catre soferii de weekend (cred ca ii stim toti deja), ca sa nu mai zic de soferii de vacanta (cei care conduc de 3-4 ori pe an). De obicei nu merg cu viteza, dar mersul in jurul lor este mai periculos decat va inchipuiti.
Dupa sute de mii de kilometri, zeci de modele testate si o viata traita cu cheia in contact si inima pe bord, devine tot mai limpede: nu mai este vorba doar despre masini. Ci despre libertatea de a alege cum, cand si unde te deplasezi. Pasiunea pentru condus si legatura afectiva cu o masina – fie ea Honda, Alfa sau alta iubire cu motor – sunt pe cale de disparitie. Nu din lipsa de dorinta. Ci din vointa unor „arhitecti ai viitorului” care nu au trait niciodata bucuria unei urcari pe Transfagarasan la apus. Sau a unei nopti de plimbare fara destinatie prin Bucuresti. Ii gasesti in Uber, la mitinguri cu stelute, comandand prin Glovo sau urland pe diverse retele sociale. Noii activisti de partid, desi comportamentul este vechi si identic.
Aceasta interdictie tacita – care va deveni cat de curand una formala – de a mai detine o masina personala nu vine din considerente de mediu, cum ni se vinde, ci dintr-un impuls de control. De anulare a autonomiei personale. Se construieste o lume in care vei fi “transportat”, nu vei mai conduce. Unde miscarea devine serviciu, iar alegerile – algoritmi. Vehiculele personale vor fi inlocuite cu masini autonome, standardizate, care te duc din punctul A in punctul B fara sa intrebe daca vrei sa te opresti la un lac, la o padure sau pur si simplu sa te abati de la drum pentru ca iti place o priveliste.
Si nu e vorba doar de pierderea unei pasiuni. Este vorba despre pierderea unei libertati. Masina personala este una dintre ultimele forme de independenta reala pe care omul modern o mai are. Este spatiul tau intim in mijlocul haosului urban. Este ritmul tau, drumul tau, alegerea ta. Intr-o lume care te vrea tot mai standardizat, masina ta – fie ea zgomotoasa, veche, aspirata sau turbo – este un act de rebeliune.
Nu vor interzice complet masinile personale peste noapte. Au inceput prin taxe mari, zone cu acces restrictionat, norme “de mediu” imposibil de atins, apoi prin descurajari financiare si sociale. Si cu vrejeli via Greta Trotineta. Poate ca vor transforma posesia unui automobil intr-un “privilegiu suspect”. Iar in locul acestuia iti vor oferi solutii „smart”: aplicatii, abonamente, platforme, flote de roboti electrici. Fara volan, fara suflet, fara amintiri.
Dar poate ca inca mai avem timp. Timp sa vorbim. Timp sa intelegem ce pierdem. Timp sa alegem altfel. Pentru ca, asa cum o masina nu este doar un mijloc de transport, viata nu este doar un drum din A in B. Este despre opriri. Despre drumuri ocolite. Despre libertatea de a schimba traseul fara sa ceri voie.
Si daca va veni ziua in care iti vor spune ca nu mai ai voie sa conduci, intreaba-i simplu:
