Frustrarea ca business-urile mici sunt tratate prea des ca niste versiuni mai ieftine, mai naive si mai putin interesante ale companiilor mari. Ca si cum un business mic are automat probleme mici. Ca si cum, daca ai o echipa mica, nu ai nevoie de infrastructura serioasa. Ca si cum operatiunile, vanzarile, clientii, comenzile, politicile, produsele, serviciile si task-urile devin mai simple doar pentru ca ai mai putini oameni.
De multe ori devin mai grele. Pentru ca aceeasi persoana trebuie sa faca de toate. Azi adaugi produse. Maine raspunzi la clienti. Poimaine verifici comenzile. Dupa aia realizezi ca politica de retur nu e unde trebuie. Apoi vrei sa schimbi ceva in brand. Apoi vrei sa vinzi servicii, nu doar produse. Apoi apare intrebarea clasica:
„Unde era chestia aia?”
Raspunsul e, de obicei, in alt tool. Sau intr-un fisier. Sau intr-o conversatie. Sau in capul cuiva care nu e disponibil fix cand ai nevoie. Sau nu exista. Sau.. raspunsul universal: depinde.
La inceput (si a trecut ceva vreme – hint-uri mai jos) am crezut ca problema se rezolva cu un magazin online mai simplu. Parea logic. Business-urile mici vor sa vanda online, deci construiesti un magazin online. Nu doar pentru produse, ci pentru orice fel de oferta structurata. Poti sa vinzi cu magazin online si cand operatorii tai de vanzari adauga comenzi in urma unui proces clasic de vanzare. Dar….
…dupa ce te uiti mai atent, iti dai seama ca magazinul online e doar vitrina. Importanta, da.
Dar vitrina nu tine business-ul in picioare. Desi am luat decizii cel mai des la o masa de conferinte care sta pe sticla. La propriu.
In spate sunt toate lucrurile care nu apar in poza frumoasa de lansare: catalogul, categoriile, politicile, setarile, comenzile, clientii, task-urile, branding-ul, paginile obligatorii, platile, livrarea, taxele, suportul si actualizarile. Si vorbim doar despre procesele aferente unui business online. Sa mai scriu si despre cele nestructurate? E a doua oara cand ating subiectul. Poate nu-i coincidenta. Avem ceva pregatit si pentru alte procese. Vine repede (sa zicem o luna).
Si cand toate astea (oricare ar fi ele) sunt imprastiate, business-ul incepe sa consume energie in locuri in care nu produce valoare. Aici a inceput Dropthework sa se schimbe. Si…. sa schimbe. Teasing:)
Nu am mai vrut sa construim doar un online store builder. Sunt destule. Unele bune. Unele foarte bune. Unele construite, aparent, de oameni care au fost certati cu bucuria de a trai.
Dar problema noastra era alta.
Intrebarea a devenit:
Cum dam business-urilor mici acces la infrastructura serioasa? (fara sa le cerem sa devina departament IT. si nu orice departament. unul performant. asa, it-isti am mai vazut prin diverse organizatii.)
This is the question. Ca sa citam un clasic, “ne-in-viata” din care se inspira chiar si prietena tight-end-ului de la Chiefs. Daca nu stiti ca-s pasionat de fotbal american va recomand macar acest articol (desi mai sunt si altele prin #sport): Video killed the radio star. Taylor Swift ii spune domnisoarei.
Prima iteratie a intrebarii (si incercare de raspuns) am avut-o in ianuarie 2014. Cand am avut o boala obisnuita la cei mici. Dintre cele cu bube. Nu mai stiu care dintre ele. Si am stat 2-3 saptamani mai mult in pat. In afara de consumat continut (si manele – aka seriale si alte balarii consumeriste – dar si continut de business), am avut timp de analiza. Si gandire.
Am avut un aha moment. Nume de cod pentru revelatie. Si am inceput sa lucrez la idee. Da. 2014. Nu doar conceptual, dar si ca implementare. Intrucat era ciudata rau si nepotrivita unui business non-greenfield, am zis ca merge de la 0.
Asa a aparut Koding, aka KodingTech. Si cam tot ce am facut de atunci. Motivatia principala: un raspuns solid intrebarii shakespeariene. Prima expunere (semi)publica am avut-o in iulie 2014. I-am povestit-o unui prieten care lucra la Microsoft. Inca lucreaza pentru ei. Nimeni nu-i perfect:P. Eram la Derby in Cotroceni, la vreo 100m de scoala unde am invatat si la cateva sute de locul unde am creat sau am pus umarul la cateva idei sau business-uri faine. In afara unor lucruri uzuale azi, am incercat sa ii explic conceptul de container. Inca nu era hype cu Docker (probabil stiau de el cativa geeks si cei mai tari oameni de produs din “Vale” sau “Redmond”). Mi-am adus aminte de curand de aceasta povestire. Ne oprim aici cu aceasta parte a calatoriei. Vom continua in alte articole. Daca-s inspirat.
Sa revenim la subiectul postului. Dropthework este gandit ca un sistem care conecteaza partea de business management cu partea de customer experience. Mai mult pentru customer. Sau end-user cum ii spunem noi intern entitatii. Nu vreti sa stiti cate probleme am avut cu abordarea noastra b2b2c.
Intr-un singur loc ai datele companiei, brandul, produsele, serviciile, clientii, comenzile, task-urile, politicile si canalele de vanzare.
In fata, clientul vede ce ar trebui sa vada mereu: o experienta simpla, curata si functionala.
Suna mai putin spectaculos decat „am reinventat comertul digital”. Din fericire. Nu incercam sa impachetam haosul in cuvinte mari. Incercam sa-l reducem.
Pentru mine, partea interesanta la Dropthework nu este doar produsul final. Este drumul pana aici.
Am avut ipoteze care nu au tinut. Am schimbat structuri. Am mutat prioritati. Am renuntat la idei care sunau bine in teorie, dar nu ajutau suficient in practica.
Am descoperit ca lucrurile plictisitoare conteaza mai mult decat vrei sa recunosti cand faci strategie pe o tabla alba. Si nu doar alba. Prima achizitie cand am lansat proiectul Dropthework (aprilie 2022) a fost un whiteboard lipit pe perete. Asa au aparut: Politici. Footer links. Contact. FAQ. Setari. Branding. Meniuri. Task-uri. Au alt nume. Inca il tinem ascuns. Si inca n-am decis daca vor suporta si recurenta. Desi unii utilizatori timpurii au cerut.
Nu sunt lucrurile pe care le pui in primul slide ca sa pari cool. Dar sunt lucrurile care fac diferenta dintre „am un site” si „am un business care poate functiona mai curat”.
Asta vrem sa aratam in campania de lansare (incepe chiar acum, cu acest post).
Nu doar ca Dropthework exista. Ci de ce exista. Nu doar ce face. Ci ce am invatat ca sa ajungem aici. Nu doar partea frumoasa. Si partea grea.
Partea gresita. Partea in care iti dai seama ca ai pus intrebarea gresita si trebuie sa incepi altfel. Am ajuns expert in aceassta categorie.
Pentru ca un produs bun nu apare doar dintr-o inspiratie Perfecta (explicatia la final). Este un moment, dar nu este tot. Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista. Parca asa suna. Produsul apare din multe decizii imperfecte, corectate suficient de repede (aspirational in continuare).
Dropthework este, in forma lui cea mai simpla, incercarea noastra de a scoate munca inutila din munca buna. Promitem ca poate fi mai bine organizata, mai clara, mai conectata si mai putin absurda. Numele a fost selectat mai ales aspirational. Acum, inainte de lansare (tic tac) incepe sa aiba si sens practic.
Iar pentru un business mic, uneori asta e diferenta dintre a creste si a te pierde in administrare.
Nu promitem ca munca dispare. Nici nu vrem. Ne place munca. Ne place munca cu noima. Si cu inspiratie divina.
La propriu. Si la figurat. Bine, asta nu tine de noi. Insa multe dintre viziunile primite n-au fost rezultatul vreunui “framework”. Ci cadouri pe care nu stiu de ce le-am primit. Ne bucuram de ele si le oferim mai departe.
Jesus is King! Cica e antisemita afirmatia. Fie. Desi, sa citez din Tutea (sau nu am voie?): Iisus nu s-a nascut la Falticeni.
Un hint oportunistic. Literally. “Cine are urechi de auzit”… Daca ai un business mic, lucrezi cu firme mici, dar ambitioase sau construiesti pentru clienti care vor sa vanda mai simplu, urmareste seria asta. Urmeaza partea mai interesanta: ce am gresit, ce am schimbat si cum arata produsul acum (kind of).
Pentru notificari, dar mai ales pentru informatii din culise va recomand si site-ul (acolo exista si formular de inregistrare pentru a primi noutati si prin email):
Link aici: dropthework.com